Miercuri, 26 februarie la Catedrala Arhiepiscopală Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din București a fost oficiată o slujba de parastas, în memoria armenilor care au pierit în masacrul de la Sumgait. După slujbă au fost depuse coroane de flori la monumentul – khacikar, aflat în curtea Catedralei Arhiepiscopale din București din partea Arhiepiscopiei Armene, a Uniunii Armenilor din România și a Ambasadei Republicii Armenia. Au luat cuvântul P.S. Episcop Datev Hagopian, Întâistătătorul Eparhiei Armene din România și E.S. domnul Sergey Minasyan, Ambasadorul Republicii Armenia în România. La eveniment au fost prezenți și reprezetanții comunității armene din România.

În discursul său, Ambasadorul S. Minasyan a menționat că au trecut 32 ani de la Pogromul de la Sumgait și că această perioadă coincide cu pogromurile de la Baku, dar care au avut loc acum 30 ani. Făptașii acestui pogrom din 1988 nu au fost pedepsiți, iar acest lucru a făcut ca masacrarea armenilor să continue în următorii doi ani și în alte localități.

În acele tragice evenimentele au avut de suferit aproximativ o jumătate de milion de armeni, care locuiau în Azerbaidjanul sovietic. Masacrele au fost săvârșite împotriva populației armene din Sumgait, Kirovabad (Gandja) și Baku, pentru simplul motiv că, după 70 de ani de subjugare azeră, poporul din Arțakh (Nagorno-Karabakh) a hotărât să-şi exprime, în mod paşnic și legal, voinţa de a trăi liber şi să-și exercite dreptul la autodeterminare. Apogeul atrocităților comise de făptașii azeri, a fost atins în perioada 27-29 februarie 1988, iar aceste evenimente tragice au fost precedate de un val de declarații și mitinguri anti-armene, care au străbătut Azerbaidjanul sovietic în februarie 1988.

Aceste atrocități la care a fost supusă populația armeană nu au putut trece neobservate. Astfel, mai multe partide politice, organizații pentru apărarea drepturilor omului, personalități din mediul social-politic, parlamente ale unor țări au reținut și au criticat dur aceste fapte rușinoase și au invocat, în primul rând, necesitatea protejării populației armene. Mai mult decât atât, la 7 iulie 1988, în Parlamentul European a fost adoptată o rezoluţie care condamna masacrele de la Sumgait şi menţiona evenimentele tragice din februarie 1988, după cum urmează:

Având în vedere că Nagorno-Karabakh a fost, din punct de vedere istoric, parte a Armeniei, în prezent peste 80% din populația sa reprezintă – armeni și că această regiune a fost anexată de Azerbaidjan în 1923, iar în februarie 1988 armenii au fost supuși unui masacru în orașul azer, Sumgait,
Având în vedere că agravarea situației politice, care a provocat uciderea în masă a armenilor în Sumgait și atrocitățile de la Baku, este periculoasă pentru armenii care locuiesc în Azerbaidjan
Se condamnă brutalitatea și presiunea folosită împotriva protestatarilor armeni din Azerbaidjan.

Cu toate acestea, autoritățile sovietice nu au venit cu un raspuns de drept și nu au condamnat vinovații, însă faptele istorice și juridice ne confirmă că pogromurile au fost organizate și înfăptuite în complicitate cu autoritățile Azerbaidjanul sovietic. Iar în acest context, n-au nicio putere încercările Azerbaidjanului de a nega crimele comise, confirmate prin fapte istorice, întrucât această politică negaționistă, poate fi considerată o continuarea a acestor crime. Justificarea crimelor săvârșite împotriva populației armene din Sumgait, Baku, Kirovabad și alte localități din Azerbaidjanul sovietic este de neconceput, cum, de altfel, este și neasumarea responsabilității pentru faptele săvârșite.

Autoritațile din Azerbaidjan au încercat să recurgă la aceleași fapte și între anii 1991-1994, în timpul razboiului din Arțakh (Nagorno-Karabakh), dar rezultatul a fost contrariul, Republica Nagorno-Karabakh (Arțakh) s-a consolidat devenind un garant al siguranței și dezvoltării unei noi vieți pentru armenii refugiați din Sumgait, Kirovabad, Baku și alte localități de pe teritoriul actual al Azerbaidjanului.

Astăzi, este de datoria noastră să nu uităm Pogromul de la Sumgait pentru că el nu are termen de prescripție, iar nerecunoașterea lui și absolvirea de pedeapsă a făptașilor este o crimă în sine, în schimb recunoașterea și condamnarea crimelor comise împotriva umanității reprezintă primul pas către nerepetarea acestora.

Embassy of Armenia to Romania/Ambasada Republicii Armenia în România

Փետրվարի 26-ին Բուխարեստում տեղի ունեցավ Սումգայիթյան ողբերգության 32-րդ տարելիցին նվիրված միջոցառում: Հայկական Սուրբ Հրեշտակապետաց առաջնորդանիստ եկեղեցում Ռումինիայի Հայոց թեմի առաջնորդ Տեր Տաթև եպիսկոպոս Հակոբյանի հանդիսապետությամբ կատարվեց հոգեհանգստյան պաշտոն՝ ի հիշատակ Սումգայիթյան կոտորածների անմեղ նահատակների:

Այնուհետև, եկեղեցու բակում կանգնեցված խաչքարի մոտ Ռումինիայում Հայաստանի Հանրապետության դեսպանության անձնակազմի, Ռումինահայոց թեմի ու ծխական խորհրդի անդամների և Ռումինիայի Հայոց միության և համայնքի ներկայացուցիչների մասնակցությամբ տեղի ունեցավ հուշապսակների զետեղման արարողություն:

Իր ելույթում #Ռումինիա‘յում🇷🇴 #Հայաստան‘ի🇦🇲 Հանրապետության արտակարգ և լիազոր դեսպան Սերգեյ Մինասյանն անդրադարձավ 1988թ. փետրվարի վերջին սովետական Ադրբեջանի իշխանությունների գիտությամբ ու թողտվությամբ Սումգայիթում խաղաղ հայ բնակչության դեմ կազմակերպված կոտորածներին ու բռնություններին:

Դիմելով ներկաներին դեսպանը հավելեց, որ այս վայրագությունների կազմակերպիչներն ու կատարողները միջազգային հանրության կողմից արժանվույնս չեն դատապարտվել և համապատասխան պատժի չեն արժանացել, Բաքվում և Ադրբեջանի հայաբնակ այլ վայրերում բնակվող խաղաղ հայ բնակչության դեմ ծնելով նոր ոճրագործություններ, ընդամենը երկու տարի անց :

Ավարտելով իր խոսքը՝ նա նաև նշեց, որ Սումգայիթի կոտորածների հիաշատակը վառ պահելը պետք է հանդիսանա համայն հայության միասնական նպատակը՝ այդ գործում կարևորելով պետության, եկեղեցական և համայնքային կառույցների միասնականությունն ու համագործակցությո

Lasă un răspuns